Parcursul politic și demografic al orașului, corelat poziționării sale geografice în mijlocul unei zone de confluență a ariilor culturale, a sferelor de prezență sau influență politică și a axelor comerciale din zona de sud-est a continentului european, cu conexiuni către Asia Mică și zona Caucazului prin Marea Neagră, a creat condițiile constituirii unor comunități variate etnic și cultural (greci, armeni, evrei, turci, tătari, bulgari, ruși etc). Coabitarea pașnică a acestora și eterogenitatea vor rămâne o constantă în evoluția modernă a orașului.
Constanța era văzută de Eminescu în 1878 ca un „Orient în miniatură, cu tot amestecul său de popoare”, în esență, o lume orientală în profunzimile ei structurale și mentale.
În 1900, antropologului elvețian Eugène Pittard îi apare ca „un Turn Babel pitoresc și benign” prin diversitatea etnică, culturală și religioasă.
Comunitățile etnice ale orașului sunt deținătoarele unui patrimoniu cultural impresionant, reprezentat de o varietate de monumente: lăcașuri de cult (biserici, moschee, geamie, sinagogi), școli, case, vile, case de raport, hoteluri.
Toate acestea atestă caracterul cosmopolit al orașului, precum și evoluția arhitecturală, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.