Ovidiu Limbidi (1900-1966)
Născut la Constanța într-o familie de comercianți, care dețineau o prăvălie vis-à-vis de actuala pizzerie „Cin–Cin”, Ovidiu Limbidi este una dintre personalitățile mai puțin cunoscute ale Dobrogei.
A absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân”, iar în cursul Primului Război Mondial, a activat ca cercetaș de război în spitale din Constanța și Galați. Între 1926-1928 a urmat Școala Navală, apoi Școala de Aplicație și Școala Politehnică. Începând cu anul 1929 a lucrat în cadrul Serviciului Hidrografic, al cărui director a devenit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Limbidi a îndeplinit, de asemenea, funcția de șef al Secției Hidrografice nr. 1, sub egida Comandamentul Litoralului Maritim, între 1939-1948, perioadă în care a realizat, împreună cu colegii săi, misiuni specifice pe mare cu vedete, șalupe și bărci, până în 1944 în zone minate sau sub bombardamente inamice.
Ovidiu Limbidi, în calitate de locotenent–comandor, a fost unul dintre reprezentanții României în Comisia Mixtă Româno-Sovietică pentru delimitarea frontierelor pe Prut, Dunăre și Marea Neagră, refuzând să semneze harta cu soluțiile propuse de către autorităţile sovietice.
În decembrie 1948 a fost trecut în rezervă, iar în anul 1951 a fost mutat, cu domiciliu forțat la Bicaz, unde a lucrat ca muncitor la construcţia de șosele. În 1954 i s-a permis stabilirea la București, în cartierul Colentina, unde și-a construit o casă. Începând cu această perioadă a lucrat ca topograf.
Limbidi a decedat în 1966, fiind îngropat în Cimitirul „Sf. Vineri” din București.
